Silvi91’s Blog

“Noapte buna,somn lin/ Copil dragalas/Fie-ti somnul senin/Dragul mamei ingeras”….cateva versuri pe care mama le spune copilasului sa doarma..de multe ori atunci cand cel mic nu vrea sa doarma ..plange si parca somnul e ultimul lucru care-l preocupa..

Nu pot sa nu observ ca o data cu trecerea anilor…vedem in somn un refugiu.Dormim,dormim  pana se rupe patul cu tot cu noi.De cate ori ati dormit in vacante pana la ora 14-12-11 p.m cu gandul ca aceasta e odihna pe care o meritati?

Scapam de scoala…si ne afundam intr-un pat moale..intr-o camera cu draperiile trase…usa inchisa ,nici un sunet care sa ne deranjeze, nici o persoana care sa ne trezeasca…numai noi si perna, noi si visele, noi si sforaitul..noi si…patul.

Ne trezim cu greu, nervosi pe cei care au cutezat sa ne trezeasca,cu gandul sa mai dormim putin..ca si-asa doar ce-avem de facut?

Ei bine eu sunt diferita in aceasta privinta; ori sunt eu ciudata intr-o lume de somnorosi…ori ?

E gresit sa crezi ca viata inseamna ratiune, simtire, traire? Daca traiesti…gandesti..mananci..vorbesti.. faci chestii normale pt un om. somnul face parte din viatza noastra insa nu este mos ene cel care gandeste in timp ce dormim.De fapt atunci cand tragem un pui de somn suntem intr-un fel de “stand by”..nu suntem nici morti nici vii…suntem pe un taram care se spune ca leaga cele doua lumi. e ok..suntem acolo sa ne revenim dupa o zi grea…dupa prea multa munca sau pur si simplu a venit noaptea. Dupa ce trece noaptea vine ziua…deci somnul ar treb sa fie p sfarsite. Insa de cele mai multe ori nu e asa.Lucrul asta nu-l inteleg. De ce mai dormim cand soarele e pe cer…afara e frumos…s-au trezit gainile etc.?

Acum cateva minute cineva se lauda ca somnul lui nu se compara cu stilul meu de viata…el o sa fie sanatos..eu dak beau o cafea dimineatza la ora 8 si el doarme…am dat-o in bara..ma pashte moartea;)) sa presupunem k e asa…chiar e ok.Prefer sa traiesc putin si sa ma bucur de viata decat sa imbatranesc gandindu-ma k anii tineretii i-am pierdut facand nimic…lancezind. Mai bine ma trezesc de dimineatza si seara sa ma gandesc ca eu chiar am facut ceva in ziua respectiva decat sa imi spun “m-am odihnit 8 ore din 12″.

in fine…lenesii nu vor intelege ce am scris eu aici…dar am un mesaj pe final…de la o firma de pompe funebre:

“ETERNITATEA TE ASTEAPTA”….

sa dormi pt totdeauna…atunci cand pt cei vii nu vei mai insemna nimic

Ehee….se pare ca vine vacantza si uite asa imi mai aduc aminte de blogul meu;))

In ultimul timp trebuie sa recunosc ca ma enerveaza un lucru care il observ din ce in ce mai des in jurul meu. Stiu ca sunt o fire critica de fel, mereu nemultumita de ceva dar am incercat sa raman indiferenta la anumite aspecte care acum imi pun mari semne de intrebare.

Ei bine nu mai pot suferi mocaiala, linguseala, prosteala, alintatura ieftina de care dau dovada anumite persoane. De exmplu nu mi se pare deloc normal sa ai 18 ani si sa te comporti ca un copil tembel de 10 ani cand ti-a furat si baw baw virginitatea:)). “HiHi Ha Ha Ha ” zbieram, tzopaim, radem ca proastele in targ si ne mandrim cu asta! Avem suflet de copil:))suntem inocente si nevinovate.Fals ! Asa zisa inocentza e doar abureala pura. De ce amestecati copilaria cu adolescenta? din cate stiu omul trece prin mai multe etape, si copilaria care s-a dus d mult nu trebuie intinata cu o minciuna. E bine sa fim copii uneori…dar sa nu dam in latura cealalta si anume a penibilului. Cum poti pretinde ca viata ta e roz cand nu e deloc asa si de fapt nu prea merge nimic bine afara de mascariciul din tine chiar nu-mi dau seama.Nu pot sa simt decat mila pentru cele care au creierul atat de aerisit incat sa aleaga un astfel de comportament.Vrem sa fim colorate cu floricele si maimutele pe noi plus niste margelute ca sa fim trendy.Poate mai bine ati incepe sa ganditi ce faceti cu viata voastra roz, nu de alta dar sunteti de rasul lumii.Merg in cluburi  si au o multime de baietasi la picioare:)) Cata superficialitate atata suferintza:)) Mda, este vorba de pitzipoancele atat de mondenizate;pentru o cunoastere mai buna a lor intrati intr-un liceu si cu sigurantza le veti gasi si admira in toata splendoarea lor.Jalnic!

“Woaw”..interjectie folosita pentru a ne exprima uimirea,aprecierea,”iluminarea” .De cate ori privim ceva nemaipomenit exclamam incantati “woaw”.Suntem oare privatzi de ceva?vedem o masina trasnet pe strada …si parca mintea noastra striga din toate colturile “woaw!!” ”ce tare!!” La fel si barbatii cand vad o femeie sexxy, poti citi atatea pe fatza lor…Eu nu am nimic cu milioanele de oameni care simt nevoia sa tanjeasca dupa ceva, dar cred ca suntem destul de “dotati” astfel incat nu trebuie sa ramanem gura casca de cate ori vedem ceva “iesit din comun”. Ar trebui sa ramanem impresionati cand citim o carte buna, cand parintii incearca sa faca tot ce pot pentru a avea copiii o viata mai buna, cand cineva ne iubeste sincer si ne vorbeste cu inima. Sunt atatea lucruri marunte care ne fac viata frumoasa. Ce conteaza dak nu ai un X5 in curte ,sau sotia/prietena nu arata ca un fotomodel ,cand tu ai o familie ,un camin fericit, un serviciu respectabil si un viitor atat de interesant in fatza…Mai bine am privi in jur, si de ce nu, sa invatam sa apreciem ceea ce merita :>

Este tarziu dar nu conteaza.in seara asta am un chef nebun sa scriu;)) Privesc in jur si nu vad decat intuneric asa ca m-am gandit la ceva cald care sa mai lumineze imprejurimile;)) Si de ce nu Iubirea?! Stiu ca este un sentiment expirat,sau cel putin asa pare dar de ce sa nu incercam o redescoperire a lui?Nu ma voi pierde in definitia iubirii..au spus atatia filozofi despre ea,poetii au cantat-o in poezii.Eu doar incerc sa o privesc din exterior .Oriunde m-as uita as vedea o urma vizibila a ei..Privesc lista de messenger:zeci de avatare sunt amprentate cu cate o inimioara,un fluture,niste cuvinte care se cer a fi de dragoste(gen t besc enorm:*:*:*) .Pe strada vad perechi perechi ..potrivite nepotrivite ;in fine ..se spune ca ceea ce se contrasteaza se atrage:-??.nujt.Dar interesant e comportamentul dintre cei doi.El o injura ea riposteaza cu vorbe si mai vulgare,el fumeaza ea la fel ,unii mananca semintze,altzii se saruta oriunde si oricand si multe chestii de-astea.La scoala nu mai zic..holurile sunt pline cu ei si ele care nu se sinchisesc sa-si arate dragostea in fatza profesorilor si a colegilor.Exemple de astfel de situatii sunt multe..dar ceea ce nu inteleg este de ce facem aceste lucruri?de ce ne afisam oriunde si oricum sentimentele care se vor a fi nobile…de ce ne comportam de parca ar trebui sa dam evidentza cuiva despre ceea ce simtim?cu ce ma ajuta pe mine daca stiu ca tu il iubesti pe x? Oare farmecul iubirii nu sta in intimitatea trairii acestui sentiment?Unde a ramas misterul care odinioara lega doi iubiti?unde e pierduta bucuria de a iubi si a fi iubit?unde e gingasia frumusetea unicitatea ?Iubirea este universala ca definitie…dar intre doua persoane ea este aparte, un mister pentru cei din jur…unul care fascineaza care uimeste si care lumineaza;))

Ei bine ,nu cred ca exista om in lume care sa prefere oficial minciuna in pofida adevarului.Dar ce este adevarul?L-as numi ca fiind oglinda noastra…starea noastra pură a sufletului .Spunem adevarul cand dorim dak dorim si cui dorim.ne laudam ca suntem sinceri..ca preferam numai adevarul,ne prezentam in fatza tuturor avandu-l p el in fatza.O lume fara minciuna e o lume utopica.vrem sa recunoastem sau nu ne place sa fim mintiti uneori..intrebarea e de ce?Pentru o clipa de fericire iluzorie?pentru o viatza fara griji?pentru a intoarce spatele realitatzii si a spune vorbe de genul”uite ca viatza e frumoasa”.”vai ce prieteni am”,”ce familie perfecta”.”ce iubit/a unica” etc.Ne scaldam intr-o lume mizerabila..la fel ca lumea din cartile lui V.Hugo,la fel ca lumea din vremea lui Cain si Abel.Este un fapt dovedit.daca deschidem televizorul vedem stiri d ultima ora in care apar tatzi violatori ai propriilor copii ,fratzi care se cearta,oameni impuscati,si multe altele.Unde este adevarul?eu as spune ca se afla in fiecare fiintza umana…depinde de noi daca vrem sa-l acceptam sau nu.un lucru este insa cert:ne complacem in mediocritate,intr-o pasivitate ucigatoare si intr-o lume aproape pierduta.Depinde de noi daca vom face ceva,daca vom fi diferiti si daca vom contribui la o indulcire a vietzii pe Pamant;))